Lăsând la o parte cântecele patriotice și sloganurile promovate azi de șarlatanul de Georgescu, România nu a fost niciodată o țară puternică, ba mai mult, un neam de fricoși care nu au vrut să supere pe nimeni. Întotdeauna vasali ai imperiilor și ghidați în alianțe după cum a bătut vântul istoriei. Prezența noastră în UE și NATO a marcat cea mai bună perioadă din istoria României, dar asta nu ni se datorează nouă, ci mai de grabă conceptului european de a crea un spațiu solid.
Zilele acestea, la München, are loc o Conferință de Securitate (Munich Security Conference (MSC)) la care participă 50 de lideri de stat și de guvern. Mai puțin președintele României, Nicușor Dan. Ce-i drept, România nu prea are nevoie de securitate. La câți tradatori avem, rușii ar fi așteptați cu flori și nu vor avea surprize ca în Ucraina, dacă ne-ar invada.
Participă în schimb Maia Sandu, președintele Republicii Moldova, care pe lângă întâlnirile avute deja cu câțiva lideri de stat, va participa azi și la un panel de discuții pe tema combaterii amenințărilor hibride. România nici de aceste discuții nu are timp și… nici chef. România așteaptă cuminte să vadă ce-i pregătește soarta. Așteaptă cuminte în indolență, în incompetență, fiind incapabilă să-și scrie singură propria istorie. Aștept cu mare interes o nouă Regina Maria pentru România.
